Animale

 Animale de companie

Animalele de companie sunt diferite . Am enumerat doar cateva dintre ele : pisicile , cateii , brostele , papagalii , pestii , iepurii etc. Toate sunt diferite . Cele mai intalnite animale de companie sunt pisicile si caini .
Nu este greu , dar nici usor sa ingrijesti un animal . Cand il adoptii , iti iei o responsabilitate .

1. In primul rand trebuie sa-i pui un nume care sa-ti placa , si pentru al obisnuii striganduldeseori . 
2. Trebuie sa-i dai de mancare si de baut. 
3. Trebuie sa vorbesti cu el cum ar fi , sa vorbestii cu o persoana .
4. Animalul nu trebuie sa stea int-un loc inchis si singur .
5. Trebuie sa simti ca iubesti animalul pentru ca acesta sa devina cel mai bun prieten al tau .  

                                     

Pestele

Peştii sunt animale vertebrate, care trăiesc şi respiră sub apă, cu ajutorul branhiilor. Aceştia deţin aripioare pentru înot, solzi pentru apărare şi un corp aerodinamic pentru a se mişca uşor sub apă. Peştii trăiesc în aproape orice habitat subacvatic, de la apele reci ale Atlanticului până la apele fierbinţi ale deşerturilor. Peştii din Antarctica au în sânge nişte chimicale anti-înghet speciale care îi fac să supravietuiască la temperaturi sub 0 C. Peştii prădători clocesc ouăle sau icrele, imediat ce incepe sezonul uscat în tropicele Americii de Sud şi

Africa, lăsând ouăle să se usuce în pământ până când ploile se întorc, 6 luni mai târziu. În adâncul oceanului, unde lumina Soarelui nu ajunge, mulţi peşti cooperează cu bacterii strălucitoare pentru a crea propria lumină pentru comunicare şi pentru a atrage parteneri şi pradă. Cu aproximativ 25ooo de specii recunoscute, peştii constituie cea mai diversificată grupă de animale vertebrate, reprezentând ½ din acestea. Noi peşti continuă să fie descoperiţi şi denumiţi, într-un ritm de 200-300 de specii pe an. Cu acest număr vast de peşti diferiţi, apare o diversitate de mărimi şi forme, de la balene şi rechini uriaşi, ce ajung pînă la 12 m lungime, pînă la cele mai mici vertebrate, un goby, măsurând numai 1 cm lungime. Peştii sunt, în general, aerodinamici, cu bot şi posterior ascuţit şi cu o coadă lată. Spre deosebire de forma corpului uman, corpul unui peşte este ideal pentru a accelera prin apă fără a crea exces de rezistenţă. Forma de torpilă a corpului este specifică celor mai rapizi peşti, cum ar fi peştele-cioc şi tonului. Un peşte-cioc poate înota în izbucniri de peste 110 km/h. Tonul poate rezista pe distanţe lungi, înotând cu 50 km/h, migrând 12500 km în doar 4 luni. Ţiparul a fost adaptat la viaţa pe fundul oceanului şi printre recifuri de corali, unde viteza nu este la fel de importantă ca, camuflajul. Peştii sunt o sursă importantă de proteine pentru milioane de oameni din lumea întreagă. Din anii 1970, 70-100 milioane de tone de peşte sunt prinse în fiecare an pentru alimentare. Oamenii consumă aproape 70 % din peştii prinşi, restul servind ca hrană pentru animale care ajută la producerea altor tipuri de proteine. Proteinele de peşte reprezintă aproximativ 25 % din totalul proteinelor animale consumate de populaţia lumii. Peştii pot fi foarte periculoşi. Unii sunt veninoşi, în timp ce alţii au o muşcatură mortală. Asemeni altor animale şi peştii au nevoie de oxigen. Ei au un mod aparte de a respira şi anume lasă apa să intre în gură, o direcţionează spre branhiile situate de o parte şi de alta a capului unde este preluat oxigenul din apă.

Iepurele

Iepurele

 Iepurele de casa s-a obtinut cu 6000 de ani in urma, prin domesticirea iepurelui de vizuina. Vestigiile arheologice confirma domesticirea iepurilor in Spania, de unde s-au raspandit in Asia si restul Europei.

 Domesticirea si crearea sistemelor de crestere si selectie au condus la modificarea caracteristicilor biologice (cresterea prolificitatii), dar, in schimb, a scazut rezistenta la boli.

Aspectul exterior, rase si dimensiuni

Ca aspect general, facand abstractie de multitudinea de rase, iepurele este inzestrat cu urechi lungi, ascutite la varf si late la baza si culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Capul este ovoidal din profil, alungit, cu un botic lat si bine evidentiat. Ochii mari, rotunzi, migdalati, de culori variate in functie de rasa, prezinta miscari ample, ceea ce-i permite iepurelui sa vada in orice directie. Buza superioara este despicata pe linia mediana, fiind una dintre particularitatile speciei. Corpul este atat lung cat si lat, cu un piept adanc si spate lat. Musculatura membrelor posterioare este foarte bine dezvoltata, punand in evidenta o coapsa generoasa. Labele membrelor posterioare sunt mult mai bine dezvoltate si mai late in comparatie cu cele din fata. Coada este scurta, musculoasa, stufoasa si purtata aproape intotdeauna ridicat. Spre deosebire de alte rozatoare, iepurele nu-si poate folosi gherutele (5 in fata si 4 in spate) pentru a se prinde.

 Aspectul blanitei variaza in functie de sezon. Astfel, iarna ea este deasa si moale, iar vara este lunga si mai rara. Coloritul acesteia este extrem de variat, gasindu-se in diferite nuante si modele, specifice fiecarei rase in parte.

 Exista peste 100 de rase de iepuri care se clasifica functie de greutatea corporala:

 -rase mari: Uriasul Belgian, Uriasul alb de Termonde, Berbecul englez, Uriasul francez, etc. cu greutate peste 5-7 kg;

 -rase mijlocii: Chinchila mare, Chinchila mica, Albastru vienez, rasa californiana, rasa neozeelandeza, etc. cu greutate intre 3,5-5 kg;

 -rase mici: Havana, Olandeza, cu greutate de 2-3 kg;

 -rase pitice: Poloneza, cu greutate sub 2 kg.

 Dupa lungimea firului de par, rasele se impart in:

 -rase cu par scurt (Rex);

 -rase cu par lung (Angora).

 In general, iepurele de casa cantareste intre 1,5-4 kg, cu variatii in functie de rasa.

Comportamentul

 Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice.

 In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine.

 In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor.

 Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a regiunii anale.

 Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea mediului de viata.

 Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare.

Adapostirea

 Pentru iepurii de apartament se preteaza o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor.

 Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor.

 Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor.

 La custile din lemn, pardoseala se va confectiona din scandura, iar la cele metalice din plasa de sarma cu ochiuri de 2 cm. Sub pardoseala se vor fixa tavite, tip sertar pentru acumularea dejectiilor.

 In interiorul custii se va amplasa, fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate, a adapatorilor si a unui cuib de fatare.

 In custile femelelor cu pui, pana la intarcare, se va aseza o pardoseala asternut de paie. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. In cuib se face curatenie de 2 ori/zi.

Hranirea

 Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui.

 Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate.

 Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei.

 Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat.

 Cartofii se adminsitreaza numai fierti.

 Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara.

 Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.

 Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.

 Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu granule speciale pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet.

 Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale.

DEspre broaste testoase

Broasca testoasa cu tample rosii sau de Folrida (chrysemys scripta elegans)

• Broscute

Este o specie de talie mijlocie, ca adult avand o lungime de 20-25 cm. si o greutate de 1.5-2 Kg. De multe ori este apreciata ca o specie pitica avandu-se in vedere ca la nastere masoara doar 3-4 cm si greutate de 10g., iar la faza de tineret pastreaza dimensiuni relativ reduse. Originara din America de Nord, mai precis din regiunile subtropicale, este in prezent tot mai raspandita in lume. La tineret, coloratia exteriorului este foarte intensa, cu parte dorsala verde, brazdata de linii galbene, verzi si negre, care se extind si la nivelul gatului, capului si membrelor. De fiecare parte a corpului, in zona posterioara a ochiului se gaseste o pata de culoare rosie, de unde de altfel ii vine si denumirea de testoasa cu tample rosii. Uneori se poate observa pe suprafata capului o dunga sibtire, de culoare rosie, mai mult sau mai putin intensa (plansa 1-2).

Pe masura inaintarii in varsta, testoasa cu tample rosii se inchide la culoare, ajungand la maturitate pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai pronuntate la masculi. Liniile galbene sunt mai putin evidente si conturate, iar zonele post oculare au o coloratie rosie mai putin sensibila. Cu inaintarea in varsta se mai poate observa si o crestere relativ exagerata a ghearelor, care exista un indiciu in aprecierea varstei.

In mediul natural, sunt raspandite indeosebi in zonele brazdate de cursuri de apa cu deplasare lenta, mai putin adanci sau in terenuri inundate o mare parte a anului, zone malastinoase, bazine acvatice naturale sau artificiale, balti si lacuri care beneficiaza de o bogata vegetatie micro si macrofita.

In perioada activa, se remarca printr-o predilecta tendinta de insorire si odihna, pe care o petrece in varful unor pietre, pe vegetatie lemnoasa rasturnata, taluzuri, bancuri de nisip sau alte zone mai ridicate.

Carnivora prin excelenta in primele stadii de viata, se hraneste cu fauna acvatica sau terestra, apoi devine la varsta de adult omnivora, hranindu-se atat cu componente vegetale, cat si animale.

Broastele testoase cu tample rosii sunt tot mai cauate de amatori, exportandu-se din America peste 5 milioane de capete anual, indeosebi in Europa si Extremul Orient. Ba mai mult, in unele tari au inceput sa se aclimatizeze chiar in mediul natural de adoptiune. Cresterea acestei specii nu se poate face fara a se avea in vedere indrumarile si sugestiile pe care vi le oferim in acest site, la care se adauga cerintele broastei testoase la un moment dat, in functie de conditiile asigurate.

Despre papagali

Totul despre papagali

 Prietena mea cea mai buna are un papagal si il ingrjeste forte bine . Papagalul este fericit si sanatos pentru ca prietena mea are grija de el . O sa va dau niste sfaturi :

Papagalii sunt pasari de companie minunate, pentru ca sunt prieteni buni, pasari frumoase si cu un penaj frumos colorat si pot fi invatati sa vorbeasca. Dar trebuie sa le fii foarte dedicat, pentru ca papagalii au nevoie de intretinere zilnica si saptamanala si de multa atentie.            

Colivia unui papagal
Cand te hotarasti sa cumperi un papagal trebuie sa te gandesti la faptul ca are nevoie de  o colivie larga, spatioasa, in care sa poata zbura si misca in voie. Daca ai 2 papagali trebuie sa cumperi o colivie mai     spatioasa decat una pentru un singur papagal. Daca alegi sa ai grija de un singur papagal pune-i la dispozitite o oglinda in care sa-si vada imaginea si sa nu se simta singur. Ai in vedre sa-i faci rost de un leagan, de mai multe bare orizontale plasate la inltimi diferite pe care sa poata poposi si de o jucarie. De asemenea trebuie sa faci rost de o adapatoare si de vase pentru hrana.

Ce manaca papagalul?
Papagalii trebuie sa aiba o dieta sanatoasa, bine echilibrata. Aceasta trebuie sa fie formata din fructe, legume, nuci, carne si cereale. Untul de arahide si ouale fierte aduc un aport caloric benefic papagalului. Hrana din comert speciala pentru papagali este de asemenea recomandata, insa incercati sa nu oferiti papagalilor doar hrana uscata din comert ci sa o alternati cu alimentatie naturala.

Ca si la alte animale de casa aveti grija sa nu oferiti papagalilor cofeina, ciocolata, alcool sau alimente sarate.

Cum inveti papagalul sa vorbeasca
Unul dintre cele mai amuzante aspecte ale faptuluii ca ai un papagal este acela ca-l poti invata sa vorbeasca sau sa fluiere. Incepe educatia papagalului in ale limbajului uman de la o varsta frageda. Repeta acelasi cuvant de mai multe ori, de cateva o ri pe zi pana ce papagalul il invata. Abia cand a inceput sa reproduca un cuvant poti incepe sa-l inveti altul. Ai in vedere ca anumite cuvinte repetate des pot fi invatatae de papagal si fara voia ta.
Cu fluieratul este mult mai usor, pentru ca papagalii fluiera in mod natural. Trebuie doar sa-i incurajezi sa-si dezvolte telentul dupa ce i-ai invatat sa vorbeasca. Ajuta-i fluerand langa ei scurte bucati de melodie pana ca reusesc sa reproduca "aria".

Exercitii pentru papagali
Papagalii au nevoie de exercitii de miscare zilnic. Ei trebuiesc lasati sa zboare prin camera dupa ce te-ai asigurat ca ai inchis bine usile si geamurile. Reprizele de plimbare in afara coliviei pot dura intre 15 si 20 de minute. Daca trebuie sa tai capetele aripilor papagalului tau apeleaza la un veterinar si nu te apuca sub nici o forma sa tai singur penele aripilor.

Ingrijirea ciocului
Papagalul are nevoie sa molfaie cate ceva mereu in ciocul lui. Pentru asta ofera-i blocuri speciale pentru papagali din magazinele de specialitae. Daca ciocul papagalului prezinta aspecte care iti par diferite de un aspect sanatos apeleaza neaparat la un medic veterinar.

Ingrijirea papagalilor
Ingrijirea papagalilor este destul de simpla, dar trebuie sa depui un oarecare efort pentru a respecat cele cateva lucruri pe care este nevoie sa le faci: Sub nici o forma vasul de mancare al papagalului tau nu trebuie sa ramana gol, pentu ca pasarirle care nu au mancare pentru cateva ore pot face un soc. De asemenea, papagalii au nevoie de apa proaspata, schimbata de 2 ori pe zi. In fiecare saptamana curata cusca papagalului si curata foarte bine vasele pentru apa si adapatoarea. Miezeria in cusca poate aduce boala papagalului. Cel putin o data pe saptamana fa-i o baie in chiuveta sau in cada papagalului tau, in apa putina si la temperatura camerei. De cele mai multe ori ii va placea. Daca se intampla sa nu fie de acord cu asa ceva spala-l stropindu-l cu apa sau cu o laveta umeda. Ai in vedere sa folosesti numai produse cosmetice speciale pentru papagali.

Despre Pisici

Exista multe lucruri pe care un stapan le stie despre pisica sa, cum se ingrijeste, ce mananca si multe alte informatii, ca de exemplu: pisica doarme doua treimi din viata (mai exact 65%), se spala 25%, mananca 5% si se joaca 5%.
Dar exista cateva informatii despre pisici pe care nu le stie toata lumea. Va prezentam aici 20 de curiozitati ce care va puteti surprinde prietenii:

1. Dintre toate mamiferele, pisicile au cei mai mari ochi in raport cu marimea corpului.

2. Daca o pisica toarce, nu inseamna intotdeauna ca se simte bine. Ele torc si cand le este frica sau sunt ranite.

3. O muscatura de pisica se infecteaza mai usor decat una de caine (dar cea mai periculoasa ramane tot muscatura de om!)

4. Pisicile torc cu aceeasi frecventa ca un motor Diesel (de aproximativ 26 de ori pe secunda).

5. Pisicile pot atinge viteze de pana la 50 km / ora.

6. Pisicile albe cu ochi albastri sunt intotdeauna surde. Pisicile albe cu un singur ochi albastru sunt surde doar pe urecehea care corespunde ochiului albastru. Cele albe cu ochi portocalii nu au acest handicap.

7. Structura creierului de pisica este mai apropiata de cea a creierului uman decat cea a cainelui.

8. Scheletul de pisica are un numar mai mare de oase decat cel uman (230 fata de 206), iar pisicile au mai multe vertebre decat oamenii (30 fata de 25).

9. Simtul auzului si al mirosului este de trei pana la patru ori mai dezvoltat decat la om, iar cel al vazului de 6 ori.

10. Temperatura normala a corpului pisicii este de 38,8°C.

11. Pisicile pot face salturi de cinci ori mai inalte decat corpul lor.

12. Lungimea mustatilor pisicii este egala cu latimea corpului.

13. Bataile inimii de pisica sunt de circa doua ori mai rapide decat la om (110 – 140 pe minut).

14. Doar pisicile domestice tin coada in sus cand merg, cele salbatice niciodata.

15. O pereche de pisici impreuna cu puii lor pot aduce pe lume in sapte ani pana la 420 000 de urmasi.

16. Sir Isaac Newton nu a descoperit numai legea gravitatiei, ci a inventat si usita pentru pisici.

17. Pisicile nu se miauna reciproc. Acest sunet este rezervat numai oamenilor.

18. Pisicile, girafele si camilele sunt singurele patrupede care, atunci cand merg, deplaseaza deodata labele de aceeasi parte a corpului, adica intai ambele labe drepte, apoi ambele stangi.

19. Pisicile nu disting toate culorile, iar culorile rosu si verde le vad invers.

20. Toate pisicile se nasc cu ochi albastri. Culoarea ochilor se definitiveaza dupa cateva saptamani.